sâmbătă, 13 iunie 2009

Şi tu eşti ateu, creştine

Susţin că amândoi suntem atei. Doar că eu cred într-un zeu în minus faţă de tine. Când vei înţelege de ce respingi toţi ceilalţi zei posibili, vei înţelege de ce eu îl resping pe al tău. (Stephen F. Roberts)

Şi tu eşti ateu, creştine, deoarece nu crezi în Ra sau Horus, Vishnu sau Krishna, Buddha, Jupiter sau Zeus, Mithra, Allah, Zalmoxes sau Thor.

Vei spune că nu e totuna. Că Yahweh/Isus/Duhul Sfânt e dumnezeul cel adevărat şi singurul dumnezeu. Însă eu te întreb atunci ce-l face special pe Dumnezeul creştin? De ce el e real şi ceilalţi falşi? Răspunsul e simplu, dar s-ar putea să-ţi scape: pentru că aşa ai fost învăţat de mic. Ţi s-a spus că Biblia e cuvântul Domnului, iar creştinismul adevărata credinţă. Dovezi nu există.

Şi atunci vin să te întreb ce s-ar fi întâmplat dacă te năşteai în Orientul Mijlociu? Mai credeai că
Yahweh/Isus/Duhul Sfânt e dumnezeul cel adevărat şi singurul dumnezeu? Bineînţeles că nu! Tu ai fi fost învăţat despre Allah, iar Coranul ar fi cartea ta sfântă.

Şi dacă te năşteai în India? Sau în Japonia? Sau în Israel? Sau în China? Sau în Roma antică? Sau în Ţările Nordice pe vremea vikingilor? Sau în Egiptul antic?
Mai credeai că Yahweh/Isus/Duhul Sfânt e dumnezeul cel adevărat şi singurul dumnezeu? Din nou, bineînţeles că nu.

Totul devine o problemă de istorie şi geografie.



Şi atunci, spune-mi, cu ce este religia ta mai specială decât celelalte? De ce este
Yahweh/Isus/Duhul Sfânt mai adevărat ca Allah sau ca Zeus?

Aştept să fiu lămurit.

Cam atât pentru azi,
al vostru Muritor